Anca Damour: De la boardroom la logistică cu curaj strategic
Într-o lume în care confortul este adesea preferat față de provocare, puțini lideri aleg să părăsească vârful unei cariere corporative pentru a construi de la zero. Anca Damour este una dintre aceste excepții. Cu peste două decenii de experiență într-una dintre cele mai mari corporații internaționale din România, unde a început ca director juridic și a ajuns membru în boardul executiv, a ales să facă un pas important într-o direcție complet diferită: logistică industrială. Astăzi, prin ELI Parks, contribuie la dezvoltarea infrastructurii care susține comerțul, investițiile și competitivitatea României. În dialog cu Forbes Woman România, vorbește despre curaj strategic, leadership autentic și oportunitatea istorică a României de a deveni un hub regional.
Un drum de două decenii, de la real estate la logistică
Astăzi, Anca Damour este cofondatoare și Executive Board Member ELI Parks, CEO & Partner DCraig Real Estate, membră în boardul Hospice Casa Speranței și în advisory boardul Narada. Dar drumul ei nu a fost ușor. A fost o școală extraordinară, în care a acoperit arii extrem de diverse, de la expansiune și real estate la tehnologie și inovație în retail. A fost parte din echipa care a lansat Bringo, una dintre primele platforme de livrare rapidă din România, ceea ce i-a arătat că inovația nu apare doar în start-upuri, ci oriunde există oameni care au curaj să gândească altfel.
Într-un moment în care m-a întrebat sincer dacă vrea să rămână în zona de echilibru și predictibilitate sau să creeze valoare acolo unde se nasc oportunități noi, a ales curajul. Experiența sa solidă în real estate, construită în ani de negocieri, dezvoltări și parteneriate, i-a oferit o bază reală pentru a face pasul spre logistică industrială – un sector în plină transformare, cu un potențial uriaș în România.
În 2025, piața a rămas activă, dar a devenit mai atentă la calitate, la localizare și la sensul economic real al proiectelor. Pentru ELI Parks, a fost un an în care modelul lor de creștere a fost confirmat. Nu doar prin dezvoltare, ci și prin consistentă: capacitatea de a livra, de a păstra ritmul fără să coboare standardul și de a construi în continuare pe o logică de rețea, nu de oportunism punctual.
Logistica ca arhitectură nevăzută a economiei globale
Logistica a devenit una dintre cele mai influente industrii ale economiei globale. Dacă lanțurile de aprovizionare s-ar opri pentru câteva zile, am înțelege două lucruri: cât de fragilă este normalitatea și că logistica nu este „în spate”, ci una dintre arhitecturile nevăzute ale lumii contemporane. Uneori, logistica este ca oxigenul: oamenii devin conștienți de ea abia când lipsește.
Într-un context geopolitic și economic instabil, strategia pentru ELI Parks este clară: nu construim speculativ, nu alergăm după orice oportunitate și nu tratăm logistica drept o simplă industrie imobiliară. Ne uităm la cerere reală, la infrastructură mare, la energie, la flexibilitatea operațională și la capacitatea unui proiect de a rămâne competitiv și peste cinci-șapte ani, nu doar în ziua în care îl livrăm.
În 2026, cele mai mari oportunități pentru România sunt repoziționarea în rețelele logistice europene. Infrastructura se mișcă, Schengen schimbă percepții, nearshoringul continuă să fie un curent puternic, iar zona Mării Negre capătă o relevanță nouă. Dacă jucăm inteligent, România poate trece de la statutul de piață de margine la cel de platformă regională.
Cea mai complicată provocare rămâne combinația dintre volatilitatea geopolitică, costul capitalului și adaptarea instituțională. Infrastructura privată se mișcă adesea mai repede decât capacitatea administrativă de a o însoți. Mai este și riscul digital: World Economic Forum arată că, în 2025, 72% dintre organizații au raportat creșterea riscurilor cibernetice, iar aproape jumătate menționează evoluțiile adversariale alimentate de GenAI ca principala îngrijorare.
În acest context, Anca Damour subliniază că securitatea digitală nu este o temă de IT, ci una de guvernanță. În logistică, nu protejezi doar date; protejezi continuitatea operațională. Conversația pe care liderii ar trebui să o aibă mai des este: dacă mâine cade o verigă digitală critică din lanțul nostru, cât de repede putem continua să funcționăm?
Pentru Anca Damour, filozofia de viață are un singur fir roșu: autenticitatea – și, inseparabil legată de ea, integritatea. Nu poți construi nimic durabil – nicio relație, niciun business, nicio reputație – pe ceva ce nu ești cu adevărat. Autenticitatea îți spune cine ești. Integritatea îți spune cum acționezi în consecință.
În business, filozofia ei pornește întotdeauna de la client – nu ca pe un Excel cu plus sau minus 5%, ci ca pe un om cu nevoi în continuă schimbare, pe care trebuie să le anticipezi, nu doar să le urmărești. Companiile care supraviețuiesc și cresc în perioade turbulente sunt cele care au înțeles că strategia nu înseamnă un plan rigid – înseamnă o alegere lucidă între diverse opțiuni și tipuri de risc, asumată cu viziune și cu echipe care sunt mai bune decât tine pe domeniile lor.
Cu 70% anticipare și 30% reacție, rolul de CEO este, în principal, despre anticipare: să citești semnale, să vezi unde se mută cererea, să înțelegi ce tip de infrastructură va fi relevantă mai târziu, nu doar acum. Reacția este inevitabilă, dar problema apare când trăiești doar reactiv. Atunci nu mai conduci; administrezi urgența altora.
Într-o lume în schimbare accelerată, Anca Damour ține pasul prin expunere deliberată la idei care o provoacă, la oameni care gândesc diferit, la sectoare care nu sunt ale ei. Prin implicarea în comunități diverse – pentru că leadershipul nu se exersează doar în business, ci în orice context în care oamenii și valorile contează cu adevărat.
În ceea ce privește inovația, perioada actuală este caracterizată de o schimbare rapidă, accesibilă, dar nemiloasă. Este o perioadă excelentă pentru cei curioși și foarte obositoare pentru cei care vor stabilitate fără să învețe nimic nou. Factorul uman rămâne esențial, chiar dacă AI poate optimiza, simula, procesa, anticipa. Dar nu are discernământ moral, nu înțelege nuanțele unei comunități și nu construiește încredere.
Catalin Barbu
